Remediu naturist Arnica - Descriere, raspandire, beneficii, proprietati, recomandari, contraindicatii

Arnica

Arnica montana L.

Perioade recoltare

Mai Florile fara peduncul, dupa uscare au miros placut, aromat si provoaca stranut
Iunie Florile fara peduncul, dupa uscare au miros placut, aromat si provoaca stranut
Iulie Planta intreaga( 24 iulie-ziua de Sanziene) si radacinile( rareori)

Arnica face parte din familia Compositae si o regasim in popor sub urmatoarele denumiri: carul-padurii, carul-zanelor, ciuda, cujba, iarba-soarelui, podbal-de-munte, tata-oilor, tabacul-campului.

Descriere si caractere de recunoastere

-planta erbacee, perena, cu rizom cilindric si radacini fibroase;

-tulpina este inalta de 50-70 cm, lipicios-paroasa, neramificata;

-frunzele sun ovate sau eliptice, lungi de 6-12 cm, grupate in rozeta bazala;

-florile sunt mari( 6-8 cm), galben-aurii, grupate in inflorescente terminale, cu 12-20 flori ligulate, marginale si numeroase flori tubulare in centru;

-fructele sun achene, lungi de 5 mm, cu grupare de perisori galbene la extremitatea superioara a fructului matur.

Inflorireaare loc in lunile MAI-AUGUST.

Recoltarea florilo fara peduncul se face inainte de inflorire, recoltarea plantei intregi si a radacinilor se face in ziua Sanzienelor.

Raspandire

Prezenta in Europa, nordul Asiei Americii, in zona subalpina, pana la inaltimea de 2000m, prin fanete, pasuni umede, poieni si tufisuri.

In Romania creste in fanete, pajisti, umede si turbarii de balta, din zonele montane si submontane, mai frecvent in muntii Apuseni si in muntii Moldovei.

Compozitie

Flori si frunze:

-ulei eteric, alcooli triterpenici, astragalina, coline, izocver-cetina, arnicina, taninuri, cumarine, inulina, timol, poliacetilena;

-carotenoizi, flavonoizi, fitosteroli, rasini, parafine;.

-acizi organici;

Radacina:

-ulei eteric, zaharoza, inulina, latex, timol, principii amare;

-derivati timohidrochinonici si metilesteri;

-acizi organici.

Proprietati terapeutice

-antiseptice, decongestive, stimulente cerebrale, diuretice;

-antiinflamatoare, antireumatice, cicatrizante, dezinfectante extern.

Recomandari

Uz intern:

-astm bronsic, pneumopatii, tuse convulsiva, laringita, raguseala, febra, tabagism;

-miocardita, ateroscleroza, palpitatii, insuficienta coronariana;

-greata, diaree, dizenterie, crampe abdominale, hemoroizi, parazitoze intestinale;

-boli ale sistemului nervos, astenie, oboseala, spasme convulsie, isterie, pareze;

-calculoza renala, retentie urinara, leucoree, hemoragii uterine;

-boli reumatismale, sciatica, guta;

Uz extern:

-gargarisme in raguseala si oboseala coardelor vocale si a muschilor gurii;

-acnee, echimoze, furunculoza, taieturi, pitiriazis;

-intinderi musculare, contuzii, luxatii.

Alte utilizari

In industria cosmetica, uleiul eteric intra in prepararea diferitelor creme.

Frunzele uscate pot inlocui tutunul.

Mod de preparare

Extern - sub forma de tinctura diluata cu apa, pentru efectele cicatrizante si antiinflamatoare, se aplica direct pe rani cu suprafata mica, iar diluata 1:1 cu apa fiarta si racita sub forma de comprese

Intern — in doze mici, modereaza activitatea centrilor nervosi superiori, avand efecte antialgice si sedative, 20-25 picaturi de doua ori pe zi, atat ca sedativ, cat si in spasmele arteriale si arterosclcroza.

Tinctura se prepara din 10 g inflorescente uscate la 100 ml alcool de 60°-70°, prin macerare timp de 8 zile.

Contraindicatii

In doze mai mari, peste 4-5 g, devine toxica; iar in doze si mai mari, are efecte paralizante.

Surse pentru acest articol:
Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor
Flora medicinala a Romaniei, Prof. univ. dr. Constantin I. Milica, Drd. ing. Camelia Nicoleta Roman, Ing. Daniela Troia