Lichenul de padure
Lichenul de padure este o combinatie dintre o ciuperca si o alga.
Descriere si caractere de recunoastere
-lichen, in formă de tufa mică, drept de 8-1.0 cm;
-lobii talului (organului vegetativ) sunt divizaţi în două, plani sau tubulari;
-faţa superioara este verde-cenuşie, lucioasă, iar faţa inferioară este de culoare mai deschisă, uneori cu pete mai mici albe;
-gustul este amar, mucilaginos.
Raspandire
Creşte pe stâncile din zona alpină, pe platourile expuse vânturilor puternice, prin locuri uscate, uneori prin jnepenişuri.
In unele ţări nordice, unde este foarte răspândit, Lichenul de piatră se foloseşte fie pentru hrana renilor, fie pentru prepararea zahărului.
Compozitie
-mucilagii, acizi lichenici( acidul cetraric, protocetraric, acidul d, l-usnic, acidul protolichenstearic şi fumaric, galactomanane), ulei esenţial
-vitamina A şi B1, iod, urme de fridelină, grăsimi, substanţe amare;
-prin hidroliza, hidraţii de carbon (lichenina) se transformă în D-glucoză, iar aşa-numita izolichenină se dizolvă în apă la rece, iar apoi se scindează în manoză, galactoza ,şi glucoză.
Proprietati terapeutice
-bactericid, tonice, pansament gastro-intestinal;
Recomandari
-ulcer, cancer, HIV, bacilul Koch;
-convalescenta, inflamatia cailor respiratorii superioare;
-faringita, laringita, bronsita, guturai, tuse, astm;
-diabet, nefrite, tuberculoza.
Mod de preparare
In cazul în care se urmăreşte acţiunea stimulentă a secreţiilor gastrice, se utilizează tinctura obţinută din 20 g plantă la 100 ml alcool de 70" prin macerare timp de 8 zile. Se iau 25-30 picături în puţină apă, înainte de mâncare.
După extracţia alcoolică, lichenul se poate utiliza ca emolient în bronşite, sub formă de infuzie sau decoct: o lingură la o cană cu apă; se beau 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miere. Infuzia, în cazul în care nu există alte recomandări, se prepară din 6-8 g plantă la o cana cu apă şi se bea în timpul unei zile. Din extractul fluid 1:1 (g/ml) se iau 4-6 ml pe zi.
In farmaciile din Europa sunt numeroase preparate pe bază de lichen de piatră: picături antitusive, laxative, tonice etc. La noi, această specie nu este valorificată suficient.
Contraindicatii
In cazul în care pacientul suferă de hiperaciditate gastrică, nu se recomandă tinctura, ci numai talul după extracţia alcoolică, sub forma de decoct.
Nu prezintă efecte secundare, nici restricţii în timpul gravidităţii sau alăptării şi nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
Surse pentru acest articol:
Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor