Salcia( Rachita alba)
Arbore care poate ajunge până la 20 m înălţime. Are o coroană neregulată, cu lujeri subţiri, flexibili. Scoarţa se desprinde uşor de pe ramuri. Frunzele sunt lanceolate, lungi de 4- 10 cm. Florile sunt unisexuate, în amenţi („mâţişori") şi se formează o dată cu frunzele. Toate speciile de Salcie (cu excepţia Salciei căpreşti) sunt plante de lunci şi zăvoaie, preferând locurile cu multă umiditate, în special la şes.
Compoziţie
Cantitativ, compoziţia chimică este în funcţie de specie. Salcia conţine între 1,5- 15% glicozide fenolice, incluzând salicina şi derivaţii ei. Conţine taninuri de natură catechinică 8- 20%, galotaninuri şi taninuri condensate (procyanidine); flavonoizi, inclusiv izoquercitrină, maringină şi glicozidele sale. Conţinutul cel mai mare în salicină se află în coaja speciilor Salix purpurea şi Salix fragilis.
Actiune si recomndari
Salicina şi derivaţii ei se dedublează în organism în acid salicilic, care-i imprimă acţiunile antipiretice şi analgezice.
Efectele analgezice şi antipiretice (de reducere a febrei) erau cunoscute încă din Antichitate. Se recomandă în dureri reumatice, ca sedativ, în insomnii şi în durerile uterine.
Mod de preparare
Sub formă de decoct de coajă mărunţită, 2 linguri la o cană cu apă; se iau 5-6 linguri pe zi. Se poate administra şi sub formă de pulbere de 3 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă.
Contraindicaţii
Persoanele sensibile la aspirină.