Schinelul este o planta erbacee care face parte din fam. Compositae si mai este cunoscut in popor si sub urmatoarele denumiri: scai-amar, scai-binecuvântat, iarbă-amară, șofran-sălbatic, ciulinul-Sfântului-Benedict.
Descriere si caractere de recunoastere
-planta erbacee, anuala;
-tulpina este inalta de 60-100 cm, cu 5 muchii, acoperita cu peri lanosi de culoare verzuie sau rosie-bruna;
-frunzele sunt alungit-lanceolate, cu varf spinos, dintate pe margini, nervuri proeminente albe si paroase;
-florile sunt galbene sau verde-deschis, grupat in calatidii terminale;
Inflorire in lunile IUNIE- AUGUST.
Recoltarea partii aeriene( frunze, inflorescente, lastari tineri) se face in timpul infloririi, prin taiere la 8-10 cm de la sol.
Raspandire
Este originar din India.
Creste spontan si in culturi pe soluri umede si profunde, in locuri insorite, nisipoase si calcaroase, de la campie pana in zona premontana.
Compozitie
-substante amare, lactona amara;
-taninuri, glicozide, flavonoide, carotene, steroli;
-acizi organici, acizi grasi esentiali, ulei gras;
-mucilagii, vitamine( C, B), saruri minerale( K, Ca, Fe, Mg, Se, Zn).
Proprietati terapeutice
-digestive, tonic-amare, aperitive, depurative, antiseptice, antiputride, antifungice;
-antibiotice, dezinfectante, sudorifice, febrifuge, diuretice, sedative;
-anticanceroase.
Recomandari
-afectiuni hepatice, ciroza, ascita, gastrite hipoacide, atonie gastrica, dispepsii, inflamatii si arsuri la stomac, hemoragii dihestive, constipatie, viermi intestinali, anorexie;
-astm bronsic, catar bronsic, guturai, tuse, friguri, febra de Malta;
-ajuta contractiile venoase, curata sangele, in edeme;
-oboseala generala, slabiciune, epilepsie, reumatism, artroze;
-mareste fluxul de lapte;
-ulceratii ale pielii, rani purulente, taieturi, arsuri, rujeola, scarlatina, degeraturi, ulcer varicos, zona zoster, crapaturi pe san, plagi canceroase, hemoroizi;
Alte utilizari
-aromatizant ptr. bauturi aperitive( lichior);
-uleiul extras din frunze se foloseste la fabricarea sapunurilor.
Mod de preparare
Sub formă de infuzie, o lingură plantă la o cană cu apă; câte un sfert de cană, cu o jumătate de ora înaintea meselor principale. Nu se îndulceşte.
Sub formă de tinctura preparată din 20 g plantă macerată în alcool de 70° timp de 8 zile; se iau 40-50 picături în puţină apă sau vin cu o jumătate de oră înaintea meselor principale.
Contraindicaţii
-in gastrite;
-in ulcerul gastric;
-in cangrene carcinomatoase;
-in afectiuni renale.
Surse pentru acest articol:
Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor
Flora medicinala a Romaniei, Prof. univ. dr. Constantin I. Milica, Drd. ing. Camelia Nicoleta Roman, Ing. Daniela Troia
În perioadele reci, mai ales în timpul iernii, când alimentația este mai săracă în vitamine și
Detalii
Dacă citim eticheta maionezei din comerț, vom rămâne surprinși de câți aditivi conține, alături de alte
Detalii
Cunoscuta planta binefăcătoare a primăverii, urzica, se folosea cu multe secole în urmă în special pentru
Detalii
Compozitie
-polifenoli( miricetina, leucoantociani, acid cafeic);
-acizi fenol carbonici( acid clorogenic), flavonoide(...
Detalii
Rocoina este o planta erbacee care face parte din fam. Cariophyllaceae si mai este cunoscut in popor si sub urmatoarele...
Detalii
Urzica vie este o planta care face parte din fam. Urticaceae si mai este cunoscuta in popor si sub urmatoarele denumiri: urzică...
Detalii
Usturoiul verde nu este numai un semn timpuriu al florilor de primăvară, sau un supliment delicios pentru o dietă...
Detalii
Câți dintre noi nu am făcut întrecere de suflat în puf de păpădie în copilărie? Sau am împletit mândre
Detalii
Untișorul (Ficaria Verna), sau grâușorul în termeni populari, este acea plantă micuță de pădure care...
Detalii