ScoruÅŸul de munte
Arbore înalt până la 15 m, cu coroana rotundă. Frunzele sunt imparipenat compuse, de 10- 15 cm lungime, cu 4- 8 perechi de foliole ÅŸi una terminala, cu marginea fin dinÅ£ata. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă aproape globuloasă ÅŸi au culoarea albă. Fructele sunt roÅŸii, sferice, în jur de 1 cm, cu 3 seminÅ£e în interior. Arborele intră în compoziÅ£ia pădurilor de foioase sau de amestec, chiar ÅŸi în molidiÅŸuri. Preferă marginea pădurilor sau luminiÅŸurile. Fructele se recoltează de la sfârÅŸitul lunii septembrie până în noiembrie. Se usucă artificial, după înlăturarea resturilor de peduncul.
Compoziţie
Fructele conţin tanin, zaharuri, vitamina C 150- 200 mg%, provitamina A, vitaminele B1, B2, B3, PP şi E, acid malic, sorbinic şi parasorbinic, săruri minerale etc.
Actiune si recomandari
Datorită taninurilor, fructele ScoruÅŸului de munte au proprietăţi astringente. Fiind o bogată sursă de vitamine naturale ÅŸi beta-carotenoizi, ele măresc capacitatea de apărare a organismului, prevenind infecÅ£iile bacteriene ÅŸi virale ÅŸi ajuta la refacerea organismului în perioada de convalescenţă.
Reduc nivelul colesterolului în sânge, diminuează oboseala, fortifică sistemul nervos, măresc acuitatea vizuală, sporesc rezistenÅ£a fizică ÅŸi întârzie procesul de îmbătrânire.
Mod de preparare
Fructele pot fi mâncate ca atare. Din fructele uscate se poate prepara o infuzie, o lingură la o cană cu apa. Se beau 2- 3 căni pe zi.
Se pot prepara ÅŸi gemuri si siropuri.
Contraindicaţii
Nu prezintă.