Scoruşul de munte
Arbore înalt până la 15 m, cu coroana rotundă. Frunzele sunt imparipenat compuse, de 10- 15 cm lungime, cu 4- 8 perechi de foliole şi una terminala, cu marginea fin dinţata. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă aproape globuloasă şi au culoarea albă. Fructele sunt roşii, sferice, în jur de 1 cm, cu 3 seminţe în interior. Arborele intră în compoziţia pădurilor de foioase sau de amestec, chiar şi în molidişuri. Preferă marginea pădurilor sau luminişurile. Fructele se recoltează de la sfârşitul lunii septembrie până în noiembrie. Se usucă artificial, după înlăturarea resturilor de peduncul.
Compoziţie
Fructele conţin tanin, zaharuri, vitamina C 150- 200 mg%, provitamina A, vitaminele B1, B2, B3, PP şi E, acid malic, sorbinic şi parasorbinic, săruri minerale etc.
Actiune si recomandari
Datorită taninurilor, fructele Scoruşului de munte au proprietăţi astringente. Fiind o bogată sursă de vitamine naturale şi beta-carotenoizi, ele măresc capacitatea de apărare a organismului, prevenind infecţiile bacteriene şi virale şi ajuta la refacerea organismului în perioada de convalescenţă.
Reduc nivelul colesterolului în sânge, diminuează oboseala, fortifică sistemul nervos, măresc acuitatea vizuală, sporesc rezistenţa fizică şi întârzie procesul de îmbătrânire.
Mod de preparare
Fructele pot fi mâncate ca atare. Din fructele uscate se poate prepara o infuzie, o lingură la o cană cu apa. Se beau 2- 3 căni pe zi.
Se pot prepara şi gemuri si siropuri.
Contraindicaţii
Nu prezintă.