Remediu naturist Teiul - Descriere, raspandire, beneficii, proprietati, recomandari, contraindicatii

Teiul

Tilia tamentosa

Arbori binecunoscuţi, nemaiavând nevoie de descriere.

Teiul pucios este cel mai raspândit în ţara noastră. Teiul argintiu are florile cele mai parfumate. Infloresc, în funcţie de specie, începând de la sfârşitul lunii mai pânâ în iulie. în afară de speciile menţionate, mai există, mai puţin răspândite, şi alte specii, forme şi varietăţi. Se cultivă în parcuri, grădini, pe marginea străzilor şi în zona forestieră.

Compoziţie

Florile de Tei conţin 3- 10% mucilagii (polizaharide), îndeosebi arabinogalactane şi acizi uronici. Mai conţin 2% taninuri condensate, dimeri ai procyanidinei, 1% flavonoide, în special glicozide ale quercetinei (rutină, hiperozid, quercitrină şi izoquercitrina), astragalină, acizi fenolici (cafeic, cumaric şi clorogenic) şi 0,02- 0,1% ulei esential conţinând alkane şi monoterpene.

Actiune si recomandari

Flavonoidele şi compuşii fenolici din flori au acţiune diaforetica. S-a demonstrat că uleiul esenţial, care conţine şi farnesol, are actiune antispastică şi neurosedativă. S-a pus în evidenţa şi acţiunea hipotensivă şi uşor astringentă. Datorită mucilagiilor, infuziile din florile de Tei au acţiune emolientă( înmoaie țesuturile înăsprite, congestionate sau inflamate) şi expectorantă.

Se recomandă ca sedativ nervoas, în insomnii, ca expectorant în bronşite. Sub formă de băi, acţiunea sedativă se recomandă şi la copiii mici.

Mod de preparare

Infuzie preparată dintr-o linguriţă flori fară bractee sau o lingură flori cu bractee( frunză erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor.) la o cana cu apă; se beau 2- 3 căni pe zi, îndulcite cu miere.